Deparazitarea internă este una dintre cele mai importante și, în același timp, mai des neglijate măsuri de îngrijire a unui animal de companie. Spre deosebire de căpușe sau purici, viermii intestinali nu se văd de cele mai multe ori cu ochiul liber, ceea ce face ca mulți stăpâni să amâne sau să uite complet de acest tip de tratament — până apar simptome vizibile.
Ce sunt paraziții interni și de unde apar
Paraziții interni la câini și pisici se împart în trei mari categorii:
- Nematode (viermi rotunzi) — printre cei mai frecvenți: ascarizii (Toxocara canis, Toxocara cati), viermii cu cârlig (Ancylostoma) și viermii bici (Trichuris vulpis)
- Cestode (viermi lați/tenii) — precum Dipylidium caninum, adesea transmis prin purici, sau Taenia spp.
- Protozoare — precum Giardia sau Coccidia, mai frecvente la pui și la animalele din spații aglomerate (adăposturi, canise)
Contaminarea se poate produce în mai multe moduri: contact cu solul sau iarba contaminată, ingestia de fecale ale altor animale, transmitere de la mamă la pui (prin placentă sau prin lapte), sau — în cazul teniilor — prin înghițirea unui purice infestat în timpul toaletării.
Simptome care pot indica prezența viermilor
La animalele adulte, o infestare ușoară poate trece adesea neobservată. Semnele devin mai evidente în infestările mai severe sau la pui, unde sistemul imunitar este mai vulnerabil:
- Scădere în greutate sau lipsă de poftă de mâncare
- Balonare abdominală, mai frecventă la pui
- Blană lipsită de luciu, aspect general "bolnăvicios"
- Diaree sau, ocazional, vomă
- Prezența unor segmente mici, albe, mobile în scaun sau în zona anală (specifice teniilor)
- Oboseală sau lene neobișnuită
Un animal poate fi purtător de paraziți interni chiar și fără să manifeste niciun simptom vizibil — motiv pentru care deparazitarea de rutină este mai importantă decât tratamentul "la nevoie".
Cât de des se face deparazitarea internă
Programul recomandat variază în funcție de vârstă și situație:
- Pui (căței și pisoi): prima deparazitare de la 2-4 săptămâni, repetată la fiecare 2 săptămâni până la vârsta de 2-3 luni, apoi lunar până la 6 luni
- Animale adulte: o dată la 3 luni, în general — interval mai scurt dacă animalul iese des în spații publice, la iarbă, în parcuri sau păduri
- Femele gestante: deparazitare înainte de împerechere (ideal) și, dacă e recomandat de medicul veterinar, și în perioada de gestație, pentru a reduce riscul de transmitere la pui
- Animale din colectivități (adăposturi, canise, pensiuni): interval mai scurt, conform recomandării medicului veterinar
Forme de administrare
Deparazitarea internă se face de obicei sub formă de:
- Tablete sau comprimate masticabile — cea mai comună formă, ușor de administrat direct sau ascunse în hrană
- Paste orale — utile la pui sau la animale care refuză tabletele
- Suspensii lichide — recomandate mai ales la pisoi sau la animale cu greutate mică, unde dozarea trebuie să fie foarte precisă
Alegerea produsului potrivit ține cont de specia, vârstă, greutate, dar și de tipul de parazit vizat — unele produse acoperă doar nematode, altele au spectru larg (nematode + cestode), iar unele includ și protecție împotriva viermelui cardiac (Dirofilaria), relevantă mai ales la câinii care ies des afară.
Deparazitarea internă și cea externă merg împreună
Deși sunt tratate separat, cele două tipuri de deparazitare sunt strâns legate — de exemplu, un purice infestat cu larve de tenie poate transmite parazitul intern animalului în momentul toaletării. De aceea, un program complet de protecție include atât produse pentru deparazitare internă și externă pentru câini, cât și variantele dedicate pisicilor, alese împreună, nu izolat.
Pentru mai multe detalii despre tipurile de antiparazitare disponibile și diferențele dintre ele, poți consulta și ghidul nostru despre antiparazitare la câini.
Concluzie
Deparazitarea internă nu este un tratament "la nevoie", ci o măsură de prevenție care trebuie respectată constant, indiferent dacă animalul pare sănătos sau nu. Un program regulat, stabilit împreună cu medicul veterinar, rămâne cea mai sigură metodă de a proteja atât animalul, cât și restul familiei — unii dintre acești paraziți putând fi transmiși și la om.
Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul unui medic veterinar. Pentru stabilirea schemei corecte de deparazitare, recomandăm consultarea unui specialist.